Antonina de Gerando s-a născut în 13 februarie 1845, la Paris, fiind descendentă a celebrei familii Teleki. A fost o devotată pedagogă, scriitoare și traducătoare franceză, dar și una dintre fondatoarele educației feminine în Transilvania.

Părinții ei au fost Auguste De Gerando și contesa Emma Teleki, descendentă a familiei Teleki. Cuplul a avut doi copii: Antonina și Attila.

La vârsta de un an, Antonina de Gerando a venit în Ungaria, unde a învățat limba maghiară de la mătușa ei, artista Blanka Teleki – contesa care a luptat pentru drepturile femeii, fiind o promotoare a educației și artei feminine.

După moartea tatălui, familia s-a întors la Paris, unde Antonina și-a continuat studiile.

De educația copiilor s-a ocupat și reputatul istoric Jules Michelet. Antonina de Gerando și fratele ei au frecventat școli publice, dar trebuiau să repete ceea ce învățau și în limba maghiară. Irányi Dániel a fost angajat pentru ore particulare de maghiară.

După absolvirea gimnaziului, Antonina de Gerando și-a continuat studiile la Sorbona.

În 1861 a obținut diploma de învățătoare, iar în 1864 pe cea de profesoară. Calitățile sale pedagogice au fost recunoscute încă din timpul studenției, când era solicitată să pregătească elevi pentru a patra clasă de liceu.

Vorbea fluent franceza și maghiara, dar avea și cunoștințe aprofundate de germană și latină.

În 1865 și 1867 a vizitat Ungaria pentru o scurtă perioadă de timp.

S-a stabilit în Ungaria însă abia cinci ani mia târziu, în 1872. A predat mai întâi la Asociația Națională pentru Educația Femeilor Pálné Veres și apoi la școala de meserii feminine din Budapesta.

Din 1876 a predat cursuri particulare.

În 1880, Primăria orașului Cluj a invitat-o să ocupe funcția de directoare la Școala Superioară de Fete din orașul de sus. Aici erau instruite fetele cu vârsta de 12-18 ani.

Școala dispunea inițial doar de patru clase și își avea sediul pe strada Ungurească nr. 17 (în prezent Bulevardul 21 Decembrie).

Din 1893, școala a fost extinsă la șase clase. Avea, pe atunci peste trei sute de eleve.

În septembrie 1900 a fost construită o nouă clădire a școlii – lângă Parcul Central, clădire care avea să devină ulterior sediul Universității Bolyai.

În clădirea cu 8 săli de curs, cămin și sală de sport, se găsea și locuința directoarei. Practic, viața profesoarei Antonina de Gerando s-a împletit și identificat atât de mult cu viața instituției pe care a condus-o, încât școala însăși a fost cunoscută drept Dezserándó.

Antonina De Gerando se afla în tovărășia elevelor sale de dimineața până seara. Era prezentă la toate activitățile și știa aproape totul despre fiecare. Tot ea se ocupa și de munca administrativă, de birou. Antonina De Gerando conducea și corpul profesoral, predând mai multe discipline. Pe lângă materia de bază, franceza, mai preda matematică, muzică, educație, gospodărie, latină și temporar, la nevoie, suplinea la orice altă disciplină.

În anul 1885 i s-a oferit postul de directoare de școală la Szabadkára (azi Subotica, Serbia), dar Antonina de Gerando nu a vrut să-și părăsească școala și orașul.

A participat la lucrările Societății Pestalozzi, iar din 1889 a fost membru al departamentului de filozofie, istorie și limba maghiară al Asociației Muzeului Ardelean.

Antonina de Gerando a fost și președinte al Cercului Blanka și al Asociației pentru Protecția Animalelor din Cluj.

În această perioadă a scris manuale și cărți pedagogice, colaborând la publicația pedagogică „Nemzeti Nőnevelés” și traducând numeroase lucrări.

A scris manuale pentru matematică, latină și muzică (Teorie muzicală și pedagogia cântului. După metoda Chevet, 1885 – un manual care conținea și recomandarea semnată de însuși Franz Liszt.

Manualul ei de franceză, publicat în mai multe ediții, a avut succes și în afara școlii sale. Alte manuale slujeau exclusiv educației fetelor. „Manual pentru femei sau știința vocației femeii. Pentru institute, preparandii, școli superioare populare și publice și pentru folosință proprie” a fost publicat în 1880. Cuprindea tot ceea ce trebuia să știe o tânără femeie, fiind completat de Manual de educație publicat în 1881, și Manualul de gospodărie, sau prezentarea succintă a celor mai necesare cunoștințe de viață pentru femei (1883).

Antonina De Gerando a luat parte la activitatea de organizare a femeilor.

Pentru scurt timp, a fost vicepreședintă a Nőiparegyesület, iar în 1885 a fost membră fondatoare a Societății Maria Dorothea, înființată pentru apărarea drepturilor învățătoarelor și educatoarelor, ulterior ea devenind președinta pentru Ardeal a asociației. A participat la activitatea Societății Pestalozzi, din 1889 a fost membră a Asociației Muzeului Ardelean.

În 1891 a demisionat din funcțiile sale pentru a avea grijă de mama sa bolnavă. Oficialitățile orașului nu au vrut însă să renunțe la experiența și profesionalismul ei. I-au acordat, în schimb, un concediu de un an.

Antonina de Gerando a continuat să predea și după moartea mamei sale, până la pensionarea sa în 1912.

A murit în 6 aprilie 1914, la Cluj, la vîrsta de 69 de ani. Sicriul profesoarei a fost expus în sala de sport a școlii, fiind condusă pe ultimul drum de un public numeros.

A fost înmormântată în Cimitirul Central.

Amintirea ei a fost imortalizată printr-o placă comemorativă dezvelită în 28 septembrie 1941, pe clădirea în care a funcționat școala pe care a condus-o.

Între anii 1941 și 1964 strada de lângă Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (către Parcul Central) i-a purtat numele. În prezent, strada Antonina de Gerando se află în apropiere de Str Borhanciului. În 2016, alături de piatra funerară inițială a fost edificat un nou monument în amintirea profesoarei care a 

Sursa @ Biblioteca „Octavian Goga” Cluj.