16.7 C
Cluj-Napoca
vineri, mai 24, 2024
spot_img
AcasăCluj LifestyleLarisa, clujeanca ce a „furat” secretele practicilor yoga de la sursă, în...

Larisa, clujeanca ce a „furat” secretele practicilor yoga de la sursă, în spectaculoasa India: „E altceva acolo… libertatea aia pe care noi n-o avem”

spot_img

A lucrat cu persoane cu autism, a studiat psihologia… a renunțat când a descoperit întâmplător yoga! Larisa, o clujeancă de 33 de ani a avut ocazia să învețe direct de la sursă, în spectaculoasa India:

Larisa e o clujeancă de 33 de ani care lucrează ca instructor de yoga. Experiența sa din India o face angajatul perfect pentru orice studio. Cu toate acestea, preferă ședințele 1 la 1 pentru a cultiva conexiunile cu oamenii la maximul lor potențial.

În 2015 a plecat să studieze în Rishikesh, „capitala yoga”, unde a parcurs o serie de practici stricte, de la un regim special la o meditație de 10 zile, iar un an mai târziu s-a întors în India, ca urmare a faptului că puzzle-ul imaginat de ea era incomplet.

Astfel, a ajuns să studieze și alte ramuri care au ajutat-o în procesul dezvoltării personale, și anume ayurveda, nutriția și terapia yoga, nefiind străină nici de alte forme de terapie – a lucrat cu persoane cu autism, a studiat psihologia, dar a renunțat când a descoperit, întâmplător, yoga, practica ce avea să-i remodeleze total viața și percepția asupra ei.

„Sunt foarte singuratică, nu am un background familiar notabil. De la 19 ani am început călătoria cu sinele, în care am devenit mai solitară. Tatăl meu a decedat, au fost niște conflicte cu mama, dar tot răul a dus spre bine, viața se întâmplă ca să ne învețe. Oamenii trebuie să își găsească acea putere interioară și să fie autentici. Pentru mine, autenticitatea e foarte importantă și yoga mă susține”, povestește Larisa.

Totul a început cu un afiș pe care l-a văzut întâmplător în Cluj-Napoca. Era al primului studio de yoga de la vremea respectivă, numit Shanti, iar profesoara era o ucraineancă.

Fuga în India: „Tot timpul am vrut să învăț de la sursă”

Plecarea în India a fost o urmare a faptului că, după un an și jumătate de yoga alături de profesoara ei, căreia i-a devenit asistentă, a descoperit că se simte foarte bine ghidând participanții. A atras-o ideea de a lucra în domeniu, cu atât mai mult cu cât vedea potențialul lor și o inspirau să învețe mai mult despre propria persoană. Dar nu a crezut niciodată că va putea strânge banii pentru a studia tocmai în capitala yoga, Rishikesh.

„Cursul a fost în jur de 1600 euro, la care s-au adăugat cheltuilelie pentru drum și altele, în funcție de nevoi. Tot timpul am vrut să învăț de la sursă, așa că a trebuit să pun bazele financiare. Nu a fost ușor, dar am avut susținere atunci. Locuiam cu partenerul și nu mai plăteam chiria, ceea ce a fost un avantaj, plus că mai aveam o sursă de venit cu care am reușit să strâng bani” , mai spune Larisa.

Familia nu a sprijinit-o, mai ales că în acea perioadă, în România, yoga era asociată cu practici sexuale.

Multă muncă și investiții pe măsură: „Am dat totul, așa eram de nebună.”

Pentru cea de-a doua vizită, de un an mai târziu, a lucrat jumătate de an în străinătate cu adulți cu autism dintr-un ONG – avea experiență încă din facultate, când a făcut terapie cu copiii cu autism. De data aceasta, a investit aproximativ 6000 de lire sterline în studii și călătorii.

„Am dat totul, așa eram de nebună. Am zis că fac orice, pentru că știam de starea de a fi prezent, dar nu știam cum să o cultiv și să o mențin. Până la urmă, am reușit. Fiecare are metodele lui, unii sunt buni pe comunicare, – verbală, vizuală (desen și alte arte), alții pe lucruri tehnice. Pentru mine a fost mișcarea. Îmi susține starea, simt că strălucesc.”, împărtășește aceasta.

Cum funcționează școala de yoga: „Totul e un simbol și cu cât ești mai deschis, cu atât e mai rapid procesul.”

În India a stat o lună și jumătate într-un complex dedicat celor care vin să învețe yoga, mai exact la Rishikesh Yogpeeth, o școală de yoga reputată, acreditată de Yoga Alliance, unde se înscriu oameni din toate colțurile lumii.

„Dimineața aveam 2 ore practică, după care era micul dejun. Practica presupunea metode de curățare – ca de exemplu curățarea nărilor cu apă pe stomacul gol. Participanții care nu făceau față aveau voie să mănânce un fruct. Pentru mine era normal, știam deja ce presupune, pentru alții a fost mai greu tot detox-ul, mai brusc. Americanii au avut mult de suferit. Era la nivel internațional, veneau persoane de toate vârstele de pe toate continentele, doar 2-3 erau indieni.

Roshan Singh, cel care a deschis școala de yoga, avea ceva aparte, pentru el m-am dus. A zis că e un om simplu, era un om de afaceri care voia să facă un business cu hoteluri. Nu prea avea clienți, în schimb, a văzut că cineva a deschis o școală de yoga și a vrut să adune și el niște profesori în domeniu, pentru că visul lui cel mai mare era să se retragă în munte și acolo să creeze o comunitate care să trăiască sustenabil, lucrând în grădină și alte asemenea. A început și el călătoria asta și a avut propriile revelații pentru că, până la urmă, practica trezește ceva în tine. Asta i s-a întâmplat și lui. Se vede pe oamenii care au parcurs acest drum că au ceva special: inspiră și trezesc ceva în alții, la rândul lor.

Ne-a zis că nu este nevoie de aceste practici riguroase. Pe măsură ce devii mai conștient de tine, înțelegi că ele sunt niște simboluri pentru cum să te conectezi mai bine la esența ta, fiindcă arată cât de multe blocaje îți pui. Totul e un simbol și cu cât ești mai deschis, cu atât e mai rapid procesul. De exemplu, postura de meditație urmărește găsirea confortului în statul nemișcat și este, astfel, un simbol pentru confortul pe care trebuie să îl găsești în ființa ta, în orice circumstanță.”, descrie Larisa.

Rigori peste rigori, dar cunoașterea de sine primează: „Te echilibrezi observându-te.”

Rigorile nu se opresc aici. Mesele erau vegetariene. În Rishikesh se interzice consumul de carne, dar pe lângă acest aspect, se pune accent pe alimentația yoghică, ce evită alimentele care „stimulează” sau „amorțesc” mintea.

„Nu mănânci picant, ceapă, usturoi. Nici ciuperci nu e voie, te moleșesc. Eu cred că e mai important să te cunoști pe tine, fiindcă nu toate funcționează la fel. Și la Ayurveda, și la aceste științe ale vieții, ei te îndrumă să cauți în tine și să îți dezvolți intuiția, dar toate sunt niște puncte de reper. Te echilibrezi observându-te.”, explică instructoarea.

La sfârșitul perioadei de studiu, se dă un examen practic, în care participanții trebuie să conducă o clasă de yoga, dar și unul teoretic. În funcție de rezultat, se oferă un certificat înregistrat de Yoga Alliance, devenită din ce în ce mai populară în Europa.

India, în afara școlii de yoga: „E altceva acolo, libertatea aia pe care noi nu o avem și totuși ceva funcționează”

Avea doar 2-3 ore libere pe zi, era un studiu continuu care, pe lângă posturi, implica latura filosofică, precum și cea anatomică. Doar duminica erau liberi. De obicei, ea călătorea. Îi plăcea că se afla la poalele munților Himalaya și mergea pe munte, vizita împrejurimile și templele atât cât îi permitea timpul.

„Partea turistică nu prea am integrat-o. Mai mult la a doua vizită în India am făcut asta, când am cunoscut lumea, care era total diferită. Am descoperit că e foarte haotică: o maimuță încearcă să fure ceva de la tine, e zgomot, traficul e nebunesc, dar fain în același timp. E altceva acolo, libertatea aia pe care noi nu o avem și totuși ceva funcționează”, a constatat aceasta.

Vipassana, meditația de 10 zile și alte practici mai stricte: „Eram foarte riguroasă și am refuzat orice fel de contact.”

Programul era asemenea unui curs care se întindea de dimineață până seara. La 21 era stingerea, iar trezirea avea loc la 6. Potrivit spuselor sale, cei care alegeau să integreze și meditația aveau un program mai sever, fiind nevoiți să se trezească la 4, să mediteze intens, să nu folosească telefonul și așa mai departe.

În ceea ce privește experiența ei cu meditația, reușea să ajungă în stare, rostind mantre și conectându-se la corpul ei, dar simțea că ceva lipsește, până când a descoperit Vipassana, o meditație budistă destinată înțelegerii realității.

„Eram cu toate gândurile și senzațiile și încercam să stau nemișcată, până când mă dizolvam și nu mai exista nimic altceva. Nu era stres, era un spațiu în care puteam sta pentru mine. Toate gândurile dispăreau. Când am mers a doua oară în India, am făcut și Vipassana, e o practică budistă cu un sistem de 10 zile, în care meditezi de dimineața până seara fără telefon, carte, yoga, mișcare, fără să vorbești și fără să te uiți în ochii oamenilor. Aveam o colegă de cameră și era foarte greu să ne sincronizăm cu dușul. În plus, ea voia să vorbească, dar eu eram foarte riguroasă cu practicile și am refuzat orice fel de contact.

Meditația aceea presupune scanarea propriei persoane. În primă fază te focusezi pe respirație – unii zic de nas, alții de respirația pulmonară. Sistemul acesta era cu nasul și cu scanarea din cap până în picioare, ca să îți observi senzațiile, până când, după câteva zile, să nu te mai simți, să te eliberezi. Mi-a fost atât de bine să stau într-un spațiu în care știam că nu trebuie să fac nimic, decât să explorez, încât eliberarea a fost extraordinară. Dar nu pentru toți a fost așa, la sfârșit unii se plângeau. E greu să descriu în cuvinte, dar eu m-am simțit câștigată.”, notează ea.

Instructoare clujeancă de yoga, pentru indieni: „Au curs celelalte 5 luni.”

Cu toate acestea, a avut și dezamăgiri pe parcursul șederii în India, precum faptul că majoritatea oamenilor nu sunt yoghini, ci se axează pe sistemul hindus, foarte ritualistic cu privire la rugăciuni și slăvit zeități, iar ea se aștepta la mai mulți practicanți.

Astfel, a ajuns să predea ea însăși yoga indienilor, constatând că sunt genetic făcuți pentru asta, având o flexibilitate rar întâlnită. A fost instructoare pentru ei în cadrul celei de-a doua vizite, când a locuit la o amică indiancă pe care a cunoscut-o în timpul cursului. I-a cunoscut apoi familia și clienții de la magazinul său organic, ei au arătat interes față de ce făcea și, din vorbă în vorbă, a ajuns să le predea, cu toate că nu avea în plan.

„După ce am terminat studiul cu Ayurveda, au curs celelalte 5 luni. Am mers cu ce a fost”, susține clujeanca.

Întoarcerea în India: „M-am gândit că trebuie să fie mai mult de atât.”

A mai făcut o călătorie în India în special pentru a studia Ayurveda, nutriție, dar și yoga therapy.

„Yoga în sine nu dădea mari rezultate, nu cât mă așteptam eu la momentul respectiv, și atunci am zis să integrez nutriția, să merg mai în profunzime. M-am gândit că trebuie să fie mai mult de atât.”, punctează ea.

Toate aceste ramuri au ajutat-o să se dezvolte personal și să se cunoască mai bine. Crede că totul a pornit de la problemele alimentare, fiindcă mânca haotic.

„Am reușit să schimb asta. Începusem de acasă studiul și mâncatul conștient – mâncarea trebuie să-ți fie ca un medicament, ei folosesc multe plante când gătesc, fiindcă te echilibrează, te însănătoșesc și, automat, te transformă în cea mai bună versiune a ta.”, indică Larisa.

Masajul magic 108: „Au fost oameni care adormeau sub mâna mea.”

A studiat într-un spital, în cadrul unui curs de Ayurveda, unde și-a însușit mai multe cunoștințe despre nutriție și gătit. Tot atunci a studiat masajul marma și yoga therapy.

„În India, 108 e numărul magic. Există 108 puncte cheie în corp. În Ayurveda sunt 107, 108 fiind mintea, care nu poate fi atinsă. Aceste puncte se stimulează prin masaj pentru a fi eliberate de blocaje. Rezultatul trebuie să te aducă mai aproape de esența ta.

Au fost oameni care adormeau sub mâna mea, alții erau atât de agitați încât nu au putut procesa, deci unii au nevoie de mai mult timp, alții de mai puțin, în funcție de cum se relaxează. Apoi se merge pe partea energetică, când nu mai e nevoie să atingi punctele respective. Sunt ca niște mici chakre, centre de energie. Punctele marma includ și chakrele principale. Totul e un flow energetic, un simbol pentru unirea cu ce ești tu cu adevărat.”, explică Larisa.

Terapia yoga: „Nu recomand nimănui să se ducă atât de departe.”

Cât despre yoga therapy, această practică de slow yoga vizează mai mult curățarea (nu doar nasul, ci și ochii și gura), spre deosebire de Hatha Yoga, ceea ce studiase înainte. Curățarea presupune folosirea unui șnur de cauciuc care se introduce în nas și se scoate pe gură.

„Sunt nebunești metodele de curățare. Mai e o bucată de 2 metri de bumbac care se introduce în stomac. Asta nu am făcut. Sunt sisteme foarte riguroase, pentru că se axează pe curățarea corpului, dar nu recomand nimănui să se ducă atât de departe. Eu am vrut să explorez să văd ce merge pentru mine. Și noi, în ortodoxie, avem curățarea, sub forma postului. Am rezonat cu asta, cu rigurozitățile nu, am ales ce mi s-a potrivit.

La un moment dat nu m-am mai putut mișca, mersesem pe ideea de <<cât mai pur, cât mai rapid>> și mi-a cedat corpul, deși intram în stările de meditație foarte eliberatorii. Era intens, psihologic se poate numi disociere, dar toți care merg pe partea asta ajung la experiențe similare, metafizice, cum ar spune alții. Eu le-am avut după ce m-am întors din India. Eram confuză pentru că metodele acelea nu mergeau, iar eu îmi pusesem încrederea că mă vor elibera instant. Când mi-am dat seama cât de epuizat era corpul, m-am oprit și am lucrat cu mintea.

Fiecare are un ghidaj interior. Din cauză că ni se spune des din exterior ce trebuie să facem, am uitat să ascultăm busola dinăuntrul nostru. Multă lume rămâne concentrată pe unealtă, adică pe practică, și uită de restul. Noi suntem aici să fim liberi, nu îngrădiți. Ce cred eu că mi s-a întâmplat cu practica strictă e că devenisem obsedată și scopul includea din ce în ce mai puțin lucrul cu mine, care era, de fapt, cel mai important.”, relatează instructoarea.

Viața după India: „Ești considerat nebun, radical, idealist.”

Experiențele avute în India și practicile pe care le-a integrat în viața de zi cu zi au distanțat-o de mai mulți oameni, ca urmare a faptului că a ales o cale mai neconvențională de a trăi.

„Ești considerat nebun, radical, idealist. Am pierdut multe conjuncturi, în momentele acelea a fost mai dificil, dar s-au dovedit a fi benefice. Tot ce ți se întâmplă în viață are sens dacă știi să privești din spațiul acela de uniune cu tine.”, susține Larisa.

De când s-a întors din India, se ocupă doar de yoga, pe care o alternează cu o altă formă de autocunoaștere, pictura, cu care nu mai cochetase până atunci.

„Raportat la un artist, e o nimica toată, dar când pictez se simte intens din interior, e extraordinar să te lași să curgi.”, împărtășește clujeanca.

Viața mai departe: „O las să mă surprindă.”

De obicei, face ședințe de yoga la domiciliu, pentru care nu este nevoie de nimic, cu excepția deschiderii clientului. Consideră că yoga se poate practica cu orice și că accesoriile sunt rezultatul dorinței oamenilor de a transforma totul într-o afacere, prin urmare se poate practica și pe podea, fără un covor special sau alte echipamente. Nu vrea ca ustensilele sau costumația să fie un impediment în proces. Contează lejeritatea.

O ședință privată costă între 80 și 100 de lei, spre deosebire de cea de la studio, care costă, de obicei, 50 de lei. Cu IKWE Yoga Studio colaborează ocazional și reușește să se întrețină doar din ședințe, fiindcă duce o viață simplă.

„Nevoile mele sunt mici în ultima vreme, mănânc o dată în zi, dar mănânc sănătos, nu mai am vicii, în adolescență am fumat, am băut, am încercat totul, dar nimic nu s-a comparat cu starea de a fi.”, menționează clujeanca.

Clientela și-a format-o pe parcurs, totul a mers din vorbă în vorbă, fiind de părere că stilul de viață a atras după sine oameni din conjuncturi similare. Uneori postează pe pagina de Facebook Shaping the Void, unde se găsesc și picturi de-ale sale, puse spre vânzare. Acolo poate fi contactată pentru ședințe private, singurele care fac parte cu certitudine din viitorul său. În rest, nu are nimic planificat.

„Las viața să mă surprindă. Curg cu tot ceea ce vine spre mine. Experimentez și învăț. Explorez în fiecare moment cum e să fiu liberă cu ceilalți, vreau să ofer și celorlalți libertate, să nu-i pun în sistemul în care sunt, vreau să își găsească fiecare calea. Sistemele nu te lasă să ai încredere în tine și cultivarea încrederii în esența ta e cea mai importantă. Poate părea ciudat din exterior, dar despre asta e yoga: ori te forțezi, ori ieși din postură – descoperi ce ai nevoie, te asculți pe tine, ca să fii cultivat în ființă.”, conchide Larisa.

Foto: Facebook Shaping the Void

Articole asemănătoare

Domnul Alexandru, fost asistent medical la Spitalul CFR: „Unde doctorii nu dau nicio șanșă, îți oferă Dumnezeu una…”

Pe domnul Alexandru l-am surprins într-o după amiază în centrul Clujului, privind cu melancolie în jur. Am aflat că este nostalgic după vremurile demult...

Preotul și lectorul universitar Bogdan Ivanov: După Învierea domnului Iisus Hristos, moartea nu trebuie să ne mai sperie

Pe părintele Bogdan Ivanov l-am găsit într-o dimineață, în biserica „Înălțarea domnului”, unde acesta slujește de 15 ani. Chiar dacă nu era nicio sărbătoare,...

Tanti Livia – bătrânica ce încearcă să supraviețuiască cu ajutorul „darurilor naturii”

Pe tanti Livia am întâlnit-o într-o dimineață ploioasă, pe străzile Clujului. La cei 61 de ani, încerca să îi convingă pe trecători să îi...

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

cele mai recente

Domnul Alexandru, fost asistent medical la Spitalul CFR: „Unde doctorii nu dau nicio șanșă, îți oferă Dumnezeu una…”

Pe domnul Alexandru l-am surprins într-o după amiază în centrul Clujului, privind cu melancolie în jur. Am aflat că este nostalgic după vremurile demult...

Preotul și lectorul universitar Bogdan Ivanov: După Învierea domnului Iisus Hristos, moartea nu trebuie să ne mai sperie

Pe părintele Bogdan Ivanov l-am găsit într-o dimineață, în biserica „Înălțarea domnului”, unde acesta slujește de 15 ani. Chiar dacă nu era nicio sărbătoare,...

Tanti Livia – bătrânica ce încearcă să supraviețuiască cu ajutorul „darurilor naturii”

Pe tanti Livia am întâlnit-o într-o dimineață ploioasă, pe străzile Clujului. La cei 61 de ani, încerca să îi convingă pe trecători să îi...

Yoga și „India secretă”, prin ochii Monicăi: a vrut să fie ghid turistic, dar a devenit ghid pentru oameni, în călătorii interioare

Monica Filip e o mamă din Cluj, care și-a schimbat viața la 180 de grade după ce a descoperit beneficiile yoga. Obișnuia să lucreze...

Roxana își deschide sufletul și grădina pentru cei care vor o experiență autentică în mijlocul naturii

Vă amintiți de Roxana, care a dat blocurile gri din Cluj pe un colț de rai rural? Ei bine, bistrițeanca își deschide sufletul și...

Din Burundi, în România: Aventura „clujeană” a Dianei

Diane Roman Inamahoro are 35 de ani, este mamă a 4 copii, este originară din Burundi iar acum 11 ani s-a mutat la Cluj....