Dréa Yang – Pământ și Soare. Întuneric și Lumină, interior și deschidere. „Omul Cu Sufletul”, eclectic în polarități, s-a născut în Arad și venit la Cluj-Napoca pentru studii superioare, până când, în 2019, a început să activeze ca DJ, din întâmplare. În adolescență era pasionată de scris și citit, apoi muzica a devenit refugiul suprem, totodată limbajul în care se exprimă cel mai bine. Iubește sunetul, oamenii și viața și, chiar dacă a renunțat la Facultatea de Psihologie, face terapie alternativă prin muzică, la petreceri și evenimente cu arte combinate, unde caută nu doar să mixeze, ci și să creeze spațiu pentru ca participanții să rămână cu ceva înălțător după ce ajung acasă.
Pe 8 mai a împlinit 29 de ani, ocazie cu care a organizat o petrecere, The Heralds of Spring, la Cotton Club din Cluj, alături de alți DJ care, prin set-urile de muzică oldskool progressive, house, deep-tech și groovy, au oferit nu doar distracție, ci și contemplare. Pentru ea, DJ-ul ce reușește să le armonizeze pe cele două este mai mult decât un om la butoane, motiv pentru care caută zilnic muzică nouă, pentru experiențe noi, în tempo-uri muzicale care să facă inimile petrecăreților să bată în același BPM. O interconectare.
Evoluția muzicală și evoluția prin muzică: „Vreau să am energia, sufletul și corpul să continui.”
Mai pe scurt, Dréa Yang e colecționar, curator și producător de sunet eclectic de peste tot din lume, fără granițe, după cum se descrie ea însăși pe pagina sa de Facebook, dar după o petrecere în care am avut ocazia să facem schimb de energie, am simțit că are mai multe de zis și, din fericire, a acceptat să ia parte la un interviu pentru Oameni din Cluj, ca să își spună povestea.
„Mă bucur legat de tot ce s-a întâmplat, mă simt împlinită. Tehnologia și muzica au avansat, sunt curioasă ce o să mai inventez, vreau să văd unde mă duce creativitatea mai departe și să am energia, sufletul și corpul să continui să fac asta. Să pun muzică la mai multe festivaluri mi-ar plăcea mult. Nu am avut niciodată țeluri pe care să mi le setez, am fost eclectică, m-am dus unde m-a purtat viața.”, împărtășește ea.
La nivel personal, muzica a crescut-o, a vindecat-o, a ajutat-o să-și proceseze emoțiile. La nivel tehnic, a ajuns să înțeleagă sunetul din ce în ce mai bine, până în punctul în care să își dorească să găsească mai mult decât o linie melodică plăcută urechilor, una care să „facă sufletul, mintea și corpul să se miște”, în așa fel încât ascultătorul să se întrebe în ce punct al vieții se află și să evalueze ce trebuie lăsat în spate ca să evolueze.
Duel cu dualitatea: „Când pun tekno sunt doar Dréa.”
Ea a lăsat-o pe Andreea Green, fostul nume de scenă, în urmă cu un an.
„Eram într-un punct în care părăsisem un crew de psy trance din care făceam parte și începusem să-mi deschid orizonturile spre alte genuri muzicale. Green reprezenta ceva pentru mine, e culoarea mea preferată, dar simt că m-am schimbat și am căutat un nume care să reprezinte versiunea de acum. Nu mă regăseam când cineva mă striga pe nume, am preferat ceva mai scurt în loc de Andreea.
Am o producătoare de muzică preferată, o cheamă Dréa Drury (Anilah, numele de scenă) și așa am ajuns la prima parte a numelui, căruia îi căutam o completare, simțeam că lipsește ceva. Întotdeauna am fost atrasă de ideea de Yin Yang și, pentru că Dréa este Yin (partea feminină, întunecată, introspectivă, împământată), Yang e partea senină, solară, deschisă, luminoasă, pe care am integrat-o în ultimul timp.
Ceea ce fac prin muzică le conține pe ambele, întunericul și lumina. Depinde în ce zonă performez. De exemplu, când pun tekno sunt doar Dréa, pentru că e mai introspectiv, mai mental, nu includ lumină în ce fac.”, relatează aceasta.
Lumina. Din interior către exterior: „Contează oamenii din fața mea, vreau să-i văd că se mișcă.”
Pentru ea, lumina e momentul în care pune muzică și se uită în jur. Aduce colecția personală, dar restul depinde de oameni, nu pregătește nimic în avans.
„Cu ochii închiși încerc să prind ce se petrece în exterior și să procesez propriile emoții, din interior. Duc mult din mine în tot ce se întâmplă și când aduc și lumina, – prin chillout, house, psy trance – contează oamenii din fața mea, mă conectez cu ei, mă uit în ochii lor, vreau să-i văd că se mișcă. Când văd că-s obosiți, pun muzică mai lentă.”, adaugă Dréa.
Odată a încercat să meargă cu un playlist făcut de acasă, în care a stabilit piesele pentru început, mijloc și sfârșit, dar și-a dat seama că oamenii nu sunt pe același film. Neavând de unde să știe cine vine la petreceri și nedorind să fie în centrul atenției, preferă să facă totul pe loc, împreună cu mulțimea, mixând în funcție de ce dictează starea colectivă.
Fără lecții de mixat: „Mă pregătesc ascultând muzică.”
A învățat să pună muzică punând muzică, după cum a spus ea însăși. Și mergând la petreceri. Nu a avut răbdare pentru tutoriale.
„Simțeam nevoia de a mă conecta cu oamenii și de a transmite ceva. Aveam dinainte o colecție mare de muzică. Veneam cu ea de acasă și mă întrebam ce să fac să fie ok și mixam pe loc, mai făceam greșeli, încă mai fac, dar mi se pare că e mai frumos așa decât să încerc să fiu perfectă, că nu am nicio satisfacție în lumina reflectoarelor.
Acasă pot să spun că mă pregătesc ascultând muzică. Ascult non stop, inclusiv când lucrez. Și caut muzică nouă constant. Caut muzica aceea cu suflet, nu doar de good vibes și infatuare a egoului, ci care sapă în tine și te mișcă. Lucrez în timpul liber ca să aduc în party toată chestia asta.”, notează Dréa.
Organic și electronic: „Basul nu-mi ajunge până la inimă.”
În colecția ei predomină piesele instrumentale. Cele cu versuri sunt din zona chillout și oldskool rave, mai „jucăușe și amuzante”, nu neapărat profunde, în stilul „Come take my hand”, spre exemplu.
„Caut ceva care are și organic, și electronic. Și dacă nu are, caut să fie melodic. Când am muzică cu BPM mai mare, caut un kick puternic, basul nu îmi place neapărat, îl simt greu, nu-mi ajunge până la inimă. Parcă mă ia din stomac, pe când kick-ul e mai sus, undeva la nivelul capului, și îmi vine să îmi mișc picioarele.”, descrie ea.
Dacă se raportează diferit la basul mult îndrăgit de majoritatea ascultătorilor (să fim serioși, cui nu îi place basul?), surpriza poate fi cu atât mai mare cu cât evită muzica tristă în momentele joase. Făcea asta în liceu, când se confrunta cu episoadele depresive.
Acum preferă să asculte „healing music” – „oameni care fac muzică live, cu instrumente și voce, și cântă mantre sau construiesc versuri despre cum nu e chiar așa de rău”.
Și spiritual, neutru: „Acel ceva e foarte ancestral și combină tot ce există.”
Mesajul e că totul o să fie bine, iar aici nu se referă la frecvențele vindecătoare de pe YouTube, ci la genul în sine, numit healing music, în care melodiile sunt pe frecvența de 432 de hertzi. În ciuda faptului că spiritualitatea e o componentă prezentă în tot ceea ce face, caută întotdeauna zona neutră.
„Caut spiritualitatea care să nu ducă înspre o credință anume. Dacă e ceva spiritual pentru mine, acel ceva e foarte ancestral și combină tot ce există, aducând esența, lumina.”, punctează Omul Cu Sufletul.
Cam așa a luat naștere „Introduction to Witchcraft for Women”, un mix foarte drag ei, pe care l-a făcut în pandemie.
„Eram toți închiși în casă, dar pentru mine a fost o perioadă benefică, aveam mai mult timp cu mine și ascultam și mai multă muzică, pe care o pun și azi la petreceri. Pe atunci mă uitam la documentare și am descoperit unul cu Wicca, despre witchcraft, mi s-a părut interesant. Aveam multă muzică witchy și obscură în colecție și nu-mi dădusem seama până atunci.
Mi-a plăcut documentarul și am vrut să-l transmit mai departe prin sunet. Am deschis laptopul și programul în care mixez și am făcut ca un party. Puneam pe rând ce mi se părea că se potrivește, mă regăseam și mi-am dat seama că am creat ceva fain.”, relatează Dréa.
Documentând mai departe. Arte combinate în „Synesthesia”
Cu alte cuvinte, din imagine a făcut sunet, un fel de sinestezie, ceea ce se reflectă într-un alt proiect de suflet – „Synesthesia”.
„Mă gândeam că mi-am început cariera de DJ la un eveniment de arte combinate și că aș vrea să recreez toată chestia asta în felul meu, să fac ceva deosebit. Totul pornise de la mixul pe care l-am menționat înainte. Apoi am început să caut un artist care să creeze coverul. Pusesem anunț pe social media și au fost mai mulți care mi-au scris că pot picta ceva, printre care și Raluca Pelin, cea cu care mă ocup în prezent de proiect, numai că îmi făcuse deja alt prieten pictura și era prea târziu.
Raluca e jucăușă și felul în care se manifestă prin pictură m-a făcut să vreau să colaborez cu ea. Așa că am creat un nou eveniment de arte combinate, pentru că îmi place să pun muzică la party-uri să mă dezlănțui, dar am nevoie și de evenimente în care să mă încarc, să stau pe loc și să procesez lucrurile altfel, să aibă un ritm mai lent și să se creeze și altceva. Raluca a acceptat invitația, a venit cu numele <<Synesthesia>> și am chemat 2 artiști, Horváth Tamás și Radu, care au cântat la tobe și didgeridoo.”, povestește ea.
Odată a invitat un jongler, altcândva participanții au pictat împreună cu artiștii, i-a plăcut atmosfera, astfel că a pus la cale o nouă ediție Synesthesia, care va avea loc pe 2 iunie. Pentru detalii, click aici.
Muzică de cafea, podcast-ul lui Dréa
Dar revenind la sezonul rece, în pandemie a mai lansat un proiect, „Morning Coffee Podcast”, care nu e neapărat unul strict pentru dimineți, deși așa ar părea după nume, cum nu e nici un podcast obișnuit – aici vorbește mai mult muzica.
Neputând ieși din casă și ascultând din ce în ce mai multe podcast-uri, s-a gândit să aducă la rândul ei niște inspirație în casele și căștile oamenilor, pornind de la faptul că are mulți prieteni DJ și o iubire nemărginită pentru cafea, pe lângă sunet. Îi place să asculte „muzică la cafea”, indiferent de ora la care o bea – uneori ziua, alteori și noaptea, motiv pentru care există podcast și pentru 4 AM.
„M-am gândit cum ar fi să vorbesc cu prietenii DJ, să facem un interviu în care ei să pregătească mix-ul și eu să le pun întrebări. Toți au acceptat provocarea și a ieșit foarte drăguț, a fost minunat. Am creat diferite momente, pentru că fiecare își bea cafeaua la ore diferite. Există și un podcast de Goa pe care poate îl asculți dimineața la cafea sau nu neapărat, depinde de gust.”, mai spune aceasta.
De la prima ediție a Mumush World Festival. Spoiler alert
Gusturile poate că nu se discută, dar festivalul Mumush World le satisface pe toate, în opinia ei. A pus muzică de la prima ediție, datorită lui Katalin de la Spirit Sounds pe care a chemat-o să cânte la un eveniment făcut cu AbOriginal, printre primele sale evenimente, de acum aproximativ 3 ani. A fost un eveniment caritabil pentru Australia.
„Luase totul foc, era nebunie. Am pus și eu mix, am găsit-o și pe ea, un suflet cald, e minunată, am păstrat legătura și am văzut că tot promova festivalul. Mă regăseam în concept și mi-a zis să aplic, că sigur o să mă accepte. Și așa a fost. O să fiu și anul ăsta, încă nu e anunțat, spoiler alert, dar o să fiu cu un set de Goa.
Mumush e locul potrivit pentru oricine, indiferent de vârstă. Sunt și activități pentru copii, muzica nu e restrictivă, e destul de colorată, găsești muzică live, house și psy, sunt și ateliere, poți să faci și yoga. În plus, își cresc toate legumele în grădina lor în timpul anului, iar la festival le gătesc.
E zero waste, plătești un pahar pe care îl reumpli și la final poți să-l păstrezi sau să-ți primești banii înapoi. Sunt farfurii comestibile, e colectare selectivă, sunt grijulii în general, și cu artiștii, și cu participanții, și față de mediu. Mi-au zâmbit tot festivalul, m-am simțit încărcată pozitiv, chiar dacă poate nu dormisem decât vreo 3 ore. Dar am simțit că am contribuit la ce se petrece acolo.”, susține Dréa.
Stai geană pentru partea a doua a interviului. Urmează în curând, timp în care te poți delecta cu o audiție muzicală – click aici pentru set-ul ei de la Mumush.