Monica Filip e o mamă din Cluj, care și-a schimbat viața la 180 de grade după ce a descoperit beneficiile yoga. Obișnuia să lucreze într-o corporație, în departamentul de vânzări, după ce a absolvit Facultatea de Geografie din Cluj-Napoca, dar viața a purtat-o pe multe meleaguri, până când yoga a devenit atât job, cât și stil de viață, în urma unei recomandări.

Pe măsură ce s-a apropiat din ce în ce mai tare de această practică, după cursul de o lună din capitala yoga a Indiei, Rishikesh, a descoperit că poate face mai multe lucruri decât își imagina inițial. În prezent conduce nu doar clase standard (în format fizic și online, de acasă), ci și pentru familii și copii, la care se adaugă ședințele de sound healing și retreat-urile internaționale de yoga, până acum desfășurate în India, Portugalia și Thailanda.

„Nu a fost o alegere să fac un job din asta, îmi plăcea ceea ce făceam la corporație, dar eram extenuată. Fetița mea avea 2 ani atunci și eu mă confruntam cu durerile de spate de la munca de birou și cu oboseala, apoi am intrat în contact cu yoga. Cineva mi-a recomandat un instructor. Nu știam nimic despre posturi, meditație sau alte asemenea.

Nu-l cunoșteam nici ca persoană, nici ca stil de lucru. M-am urcat într-un taxi și am zis <<la adresa asta vreau>>. Dar a fost un ghidaj care mi-a prins bine la inimă. Atunci când intri într-un studio de yoga ar trebui să te simți confortabil, nejudecat, acceptat așa cum ești. El mi-a arătat aleea asta care mi-a schimbat viața.”, relatează Monica, pentru Oameni din Cluj.

De la o gură de oxigen la un stil de viață total diferit

La început, mergea la o clasă de yoga pe săptămână, pentru o „gură de oxigen”. La scurt timp, a decis să meargă direct în capitala yoga a Indiei, și anume Rishikesh, „pentru ea însăși”.

„Profesorul povestea despre școala de yoga și m-am decis să încerc și eu, pentru mine – să dorm noaptea, să am un program ca în copilărie, când făceam gimnastică și balet. Le spuneam apropiaților că nu o să predau când mă întorc și să nu mă întrebe de diplomă, că mă duc pentru mine”, adaugă ea.

Zis și făcut. Ajunsă înapoi în România, îi redirecționa pe potențialii clienți către Valentin, instructorul care i-a stârnit interesul pentru acest domeniu. Dar, pentru că simțea nevoia de a schimba job-ul cu un altul mai puțin obositor, a început să țină, la rândul ei, câteva clase, până când yoga a devenit nu doar un stil de viață, ci și un job full time, astfel că a renunțat la corporație.

Întâi a fost bucuria, banii au venit mai târziu

La început nu putea acoperi banii de motorină să meargă la studio, iar ratele curgeau.

„Le plăteam din ce salvasem când lucram la corporație. Pusesem bani deoparte fără să știu pentru ce. Din ei mi-am plătit și școala de yoga. Apoi, m-au luat puțin grijile când am văzut că nu se echilibrează aspectul financiar.

Dar copilul din mine era așa fericit, era ca și cum îmi spunea să continui, să nu îi iau bucuria asta. Și am continuat. Pasiunea și perseverența au făcut lucrurile să se așeze treptat. Au început să vină mai mulți oameni la clase, am organizat și pentru corporații. Totul a crescut organic, din dorința de a mă ajuta pe mine și pe ceilalți.

La birou, se strângeau mesele și scaunele, marțea toți aveau saltelele cu ei ca să scape de durerile de spate. Am fost luată pe sus, nu m-am pregătit mental, dar pasiunea a fost așa mare, încât a devenit un job full time”, descrie ea.

Retreat-urile. Yoga în natură: „Nu ne comparăm cu nimeni, ești doar tu cu tine.”

În vacanțe conduce retreat-uri de yoga, unde, conform spuselor sale, numitorul comun nu e yoga, ci dorința participanților de a se regăsi, fiind o invitație pentru orice curios.

„Retreat-urile sunt deosebite prin prisma faptului că yoga în natură se simte altfel decât într-un studio, unde mintea deja poate începe să te compare cu ceilalți. Yoga e printre puținele activități în care nu ne comparăm cu nimeni, nu există competiție, ești doar tu cu tine. Important e să ai deschiderea, curiozitatea și dorința de a te regăsi. Nu îmi doresc să trec prea mult în partea de turism. Facem și asta, am terminat geografia, îmi place, dar tot pe vocația de yoga teaching simt să merg mai departe.”, împărtășește instructoarea.

Geografia s-a dat mai departe din generație de generație în familia ei. Aplicase la Facultatea de Geografie din Cluj-Napoca, dar și în Timișoara, la kinetoterapie. Cu toate acestea, a simțit să rămână la Cluj. Rudele o întrebau ce planuri are după facultate și le spunea că vrea să devină ghid turistic, din pasiunea pentru călătorit.

„Mi-am dat seama, la un moment dat, că fac ce mi-am dorit, dar sub o altă formă. Călătoresc, dar fără aspectul turistic atât de pronunțat, ci mai mult prin yoga. India e ca o casă pentru mine, a doua casă. Oamenii sunt foarte primitori și oricât de puțin au, îți dau și ție, cu zâmbetul pe buze”, adaugă Monica.

Dorința retreat-urilor internaționale, îndeplinită la muntele sfânt al lui Shiva

La insistențele celei mai bune prietene ale sale, care mai avea clase de yoga la activ și care i-a devenit clientă, s-a întors în India pentru a vizita, de data aceasta, sudul țării, călătorie în urma căreia i s-a îndeplinit cea mai mare dorință: organizarea retreat-urilor.

„Am știut unde aterizez, dar nu știam nimic despre ce aveam să vizitez. Am mers în sudul Indiei, la Arunachala, la muntele sfânt al lui Shiva. Era o poveste foarte frumoasă și spirituală în jurul acestei călătorii, dar pe care eu nu am avut timp să o sap. Am mers cu zero așteptări și a fost cea mai frumoasă călătorie.

Mi-am pus o intenție acolo, și anume să fac retreat-uri internaționale. Ghidul mi-a zis să am grijă ce intenție îmi pun că se va materializa. Și așa a fost. La șase luni de atunci m-am întors în India cu 22 de persoane în retreat. Merg de două ori pe an pentru asta”, povestește ea.

A mai susținut retreat-uri în Portugalia, România și plănuiește să organizeze așa ceva și în Indonezia. În opinia ei, yoga nu face diferența între naționalități. Se practică la fel oriunde în lume, dar cel mai mult îi place să practice acolo unde s-a născut yoga.

„Noi plecăm internațional, dar majoritatea sunt români care lucrează în străinătate. Vin din Elveția, Franța, Anglia. Ne întâlnim și mergem împreună”, explică instructoarea.

Yoga și spiritualitatea: „Nu e o invitație la a-ți schimba religia.”

Deși visul retreat-urilor s-a îndeplinit într-un context spiritual, ea nu ar amesteca această componentă cu practica.

„Yoga e înțeleasă greșit, drept chemare spre o religie, ceea ce nu e adevărat. Dar acum nu mai poți fi manipulat cu poveștile vechi. Yoga e o știință veche de 5000 de ani, în care oamenii își pun o intenție. E ca și cum trimiți Dumnezeului tău, Sursei, Universului, acel gând. Nu e o invitație la a-ți schimba religia.

Ce fac eu e peste tot, este yoga tradițională pe care am învățat-o în Rishikesh, care nu se amestecă cu nimic și cred că lucrul ăsta se simte. Poți să crezi, poți să nu crezi în ceva, e absolut în regulă. Noi vrem să ne conectăm cu noi, să ne observăm gândurile, să le cernem. Yoga e despre a avea grijă la comportamentul tău cu ceilalți, la alimentație, odihnă și așa mai departe”, punctează Monica.

Mai puține griji și mai multă creativitate, prin yoga

Totodată, amintește că yoga are menirea de a-i reconecta pe participanți cu copilul interior, ceea ce atrage după sine mai multă creativitate și mai puține griji.

„Când respirăm din abdomen, respirăm ca în copilărie, când nu aveam anxietate, când nu eram stresați. Dar și instructorii de yoga se stresează, nu sunt zen mereu. Yoga te ajută să devii mai conștient, să te vezi din exterior, nu e doar lucrul de o oră pe o saltea, după care ieși în oraș și te enervezi la primul semafor, ceea ce făceam înainte. În timp lucrurile se așează, înțelegi că și ceilalți trec printr-o suferință și devii capabil să nu mai generezi și tu sau să o pasezi mai departe. Uneori nu mă recunosc, pentru că m-am schimbat foarte mult.

Simt că am mai multă flexibilitate și că sunt mai deschisă spre creativitate. Înainte eram pe numere, vânzări, lucruri care nu mă ajutau să dezvolt toate părțile creierului. De când sunt antreprenor, am descoperit că am niște calități de care nu știam până atunci. Am descoperit că pot vorbi în public ușor, fără teamă, iar lucrurile astea se eliberează din zona tiroidei, cu anumite respirații, mantre, posturi de yoga. Uneori nu mă recunosc, m-am schimbat foarte mult.

Dacă ar fi să pictez noua sa versiune, aș folosi galben. Îmi place, e  luminos”, împărtășește ea.

Sound healing. Bolurile tibetane

Dacă ar fi să transpună ideea în plan auditiv, bolurile tibetane sunt răspunsul.

„Sunetul vindecă precum muzica. Sunt melodii pe care nu știm să le traducem, dar le simțim vibe-ul. La fel e cu apa din bolul tibetan. Lovești o dată, apa vibrează și e ca și cum masezi organele pe interior cu sunetul care ajunge la tine. De altfel, se spune că 20 de minute de dormit conștient – când stai pe spate, liniștit, în timp ce ești ghidat pentru a fi atent la detaliile din corpul tău – echivalează 8 ore de somn”, indică ea.

Cât despre procesul conectării cu sinele, Monica recomandă participanților să își imagineze că sunt o cameră video.

„Camera se uită la tine așa cum ești, fără să judece, nu critică, nu taie, nu ajustează. Trebuie, deci, să faci un pas în spate, să te gândești dacă gândul respectiv te ajută cu ceva sau e doar o grijă. Fiecare se vede din unghiul lui, dar nu există un unghi de perfecțiune supremă, un unghi mai adevărat decât altul”, sugerează Monica.

Școala de yoga: „Se auzeau maimuțe cum săreau pe acoperiș și mantre de la alte clase când noi le terminam pe ale noastre.”

Toate aceste lucruri le-a învățat în India, la școala de yoga din Rishikesh, unde a stat timp de o lună. Studenții se trezeau dimineața la 5, își beau ceaiul, iar la 6 fără un sfert începea curățarea nasului, o practică riguroasă în care dizolvă sare în apă și toarnă pe fiecare nară în parte.

„Clasele începeau cu mantre, eram mulți studenți și multe clase diferite, geamurile erau deschise, se auzeau maimuțe cum săreau pe acoperiș și mantre de la alte clase când noi le terminam pe ale noastre. Era o atmosferă foarte plăcută. De altfel, m-am simțit bine cu toți instructorii. Aveam vreo două ore de yoga, apoi pauză, făceam filosofie, dar și anatomie yoga, luam prânzul, mergeam la bibliotecă, mai aveam o mică pauză, iar pe la 8-9 seara era gata programul. Mi-a plăcut mult stilul ăsta și am rămas matinală, deși nu eram înainte.

Mi-am dat seama cât de fain e să depășești mintea. Cu cât te trezești mai târziu decât a răsărit soarele, pierzi energia și nu o recuperezi cu nicio cafea. Acolo nu aveam voie cafea, ciocolată, carne sau alcool. Pentru mine a fost în regulă, oricum nu am simțit nevoia cărnii, aveam o alimentație bună. După o lună, m-am trezit vegetariană, chiar într-o perioadă în care se apropia Crăciunul. Dar nu mi-a mai plăcut. Mai gătesc pentru fetiță o supă de pui când cere organismul. În rest, eu mănânc pește.

Cu yoga te echilibrezi, nu mai vrei atâtea, nu mai vrei să cumperi, să faci o grămadă de lucruri care nu sunt neapărat necesare. E bine așa cum e, te mulțumești cu ce ai, cu prezentul”, susține Monica.

Bucurie sub acoperire

Dar nu întotdeauna a fost fericită cu prezentul. În martie 2019 a intrat în depresie, toate planurile i s-au dat peste cap, apoi a avut parte de o surpriză, de data aceea plăcută.

„Eram pregătită cu un retreat în India. Biletele erau luate, bagajele făcute, dar cu două zile înainte s-au închis vizele. Nu știam ce însemna pandemia atunci, am fost absolut devastată, pentru că mersul acolo însemna de sute de ori mai mult decât însemna în maternitate, când mergeam la o clasă de yoga pe săptămână. Am intrat în depresie, nu mai aveam apetit, plângeam.

Dar la un moment dat m-a sunat un student să întrebe dacă nu fac ceva pentru ei, că erau închiși în casă. A doua zi m-am mobilizat și am făcut un live pe Facebook. Le-am povestit ce am pățit cu retreat-ul și le-am zis să se alăture ședinței online dacă vor, să uităm de cele întâmplate.

A început un calup de 5 săptămâni fără nicio zi de pauză. Ne vedeam zilnic, de la 8 la 9 dimineața. Am zis să facem yoga de acasă până la sfârșitul pandemiei. Duminica făceam cu fetița mea live și așa s-au alăturat multe familii. Am înregistrat live-urile și le-am pus pe canalul de YouTube, să rămână acolo pentru cei care au nevoie”, relatează instructoarea.

Astfel, ceea ce părea inițial o pierdere s-a transformat în prosperitate pe alt plan, în mediul online, reușind să conecteze multe familii și să reîntâlnească prieteni vechi.

Yoga pentru copii

Tot așa au luat naștere ședințele de yoga pentru copii, care pun mai mult accent pe joc.

„Copiii sunt deschiși și, dacă stăm să ne gândim, multe posturi de yoga le făceam în copilărie. Statul pe burtă, pe coate, ca atunci când ne uitam la televizor, e sphinx pose în yoga. Statul ghemuit într-o parte, cu mâna sub cap, e postura din pântecul mamei – child’s pose. Trebuie doar să ajungem și noi să fim deschiși ca ei.

Cu copiii fac multe exerciții de imaginație, le spun că mergem într-o călătorie în India, de exemplu, și facem posturi plecând de la povești cu avioane, bărcuțe, căței și copaci. Fetița mea e foarte încântată, iar pe lângă yoga, pe care o practicăm împreună, scrie, desenează, uneori face diferite postări în Canva pentru pagina mea de Facebook.”, împărtășește clujeanca.

În prezent, e mulțumită de cum decurg lucrurile. Se organizează de la o zi la alta, de la o lună la alta, fără așteptări, pentru că, așa cum a spus ea însăși, a învățat să aprecieze și momentele în care lucrurile nu ies așa cum și-ar fi dorit.

Călătoria ei este una dintre numeroasele călătorii făcute de cei care au căutat mai mult decât un traseu turistic. Monica, asemenea lui Paul Brunton în cartea sa, „India Secretă”, a vrut să găsească traseul către esența ei, iar yoga a fost unealta cu care a rezonat cel mai bine. Cei care sunt curioși o pot urmări pe canalul său de YouTube, cu un click aici, dar și pe pagina de Facebook Yoga by Monica Filip, unde anunță toate evenimentele, de la ședințele standard la retreat-urile internaționale.

Video:Gabriel Neacșu/ Foto: Arhivă Personală, Gabriel Neacșu