Postul Paștelui are o însemnătate foarte mare pentru mulți dintre noi. Înseamnă mult și pentru domnul Teodor, pe care l-am surprins pe o bancă, mâncând de post: pâine cu struguri. „Azi e zi sfântă, mai ales că suntem și în postul mare. Cum să nu mănânc de post? Eu așa am crescut, de mic… În familia mea s-a știut că există un Dumnezeu pe lume…”.

Domnul Teodor ne-a mărturisit că în cei 76 de ani pe care-i are, a trecut prin multe greutăți. Una dintre acestea, greu de suportat, a fost pierderea unui copil. Dar nu s-a simțit niciodată singur: l-a avut mereu pe Dumnezeu aproape. 

„Ce-ar fi viața noastră fără Dumnezeu? Îs tare supărat când văd câți tineri se declară atei. Știi ce cred eu despre atei? Sunt atei până au un necaz mare și au nevoie de Dumnezeu…”, consideră domnul Teodor. 

Este recunoscător pentru tot ce a trăit până acum. Și mai ales pentru vremurile frumoase pe care le-a trăit între 1969 și 1985, când a vizitat întreaga țară. 

„Am lucrat în studioul de Radio și Televizune Cluj. Mergeam cu colegii și câte 2-3 săptămâni prin țară, să realizăm diverse emisiuni. Au fost cei mai frumoși ani”, ne-a povestit cu multă nostalgie.

În urmă cu 50 de ani, oamenii erau mai hotărâți, iar bărbații știau ce vor de la viață, ne asigură domnul Teodor. 

Majoritatea își întemeiau familii încă din tinerețe. Așa a fost și cazul lui Teodor care, după două întâlniri cu o fată, a și știut că ea este aleasa. 

„Mi-am găsit o fătucă bună, o țărăncuță, am întâlnit-o pe aici prin Cluj. Ne-am văzut de 2 ori, iar a 3-a oară i-am zis: Tu, dacă te gândești că-ți place de mine, hai! Dacă nu, mă duc și-mi găsesc alta, că sunt fete destule…”

Teodor avea pe atunci 24 de ani, iar viitoarea soție – 16, atunci când s-au căsătorit. Au fost binecuvântați, mai apoi, cu doi copii.

Ziua de 1 decembrie 2001, rămâne însă o zi neagră pentru domnul Teodor. Este ziua în care copilul lui a murit, într-un tragic accident:

„Nu am trecut și nu o să trec niciodată peste așa ceva… M-am obișnuit să trăiesc fără el și să mă bucur de ce mi-a mai rămas. Mai am o fată, care acum are 53 de ani. De 10 ani e mutată în Germania, cu nepoțelul meu. Le duc dorul, dar asta e viața…”, admite Teodor. 

Se simte uneori nostalgic și după „Epoca de Aur”. Domnul Teodor susține că atunci era mai bine. Aveai un loc de muncă asigurat, oamenii erau mai simpli și mai omenoși.

Acum, având de toate, uităm să ne bucurăm de lucrurile mici, care de fapt, contează atât de mult. Suntem prea superficiali unii cu ceilalți și uităm că suntem doar trecători prin această viață – crede domnul Teodor, un om simplu din Cluj, ghidat de credință și de dragostea pe care o simte față de Dumnezeu…